„Cine n-a petrecut o după-amiază întreagă cu urechile încinse şi cu părul zbârlit aplecat deasupra unei cărţi, citind şi iar citind, şi uitând de lumea din jurul său, şi nebăgând de seamă că-i e foame sau frig?”
„Cine n-a citit niciodată pe ascuns sub plapumă, la lumina unei lanterne de buzunar, fiindcă tata sau mama sau vreo altă persoană grijulie a stins lumina pe motivul bine intenţionat că acum trebuie să dormi, căci mâine te scoli devreme?”
„Cine n-a vărsat niciodată lacrimi amare, fie pe faţă, fie în ascuns, fiindcă o poveste minunată se sfârşea şi urma despărţirea de personajele alături de care luaseşi parte la atâtea aventuri, fiinţe iubite şi admirate ce îţi stârniseră îngrijorări şi speranţe, şi fără a căror prezenţă viaţa părea dintr-odată goală şi lipsită de sens?”
( Michael Ende – Povestea fără sfârșit )
AVEM NEVOIE DE LECTURĂ!
Trăim într-o lume în care misterul dispare, lucrurile îşi pierd tainele şi omul se trezeşte singur, înconjurat de propriile sale prelungiri tehnologice. De aceea, avem nevoie de LECTURĂ, de neobișnuit, imprevizibil, avem nevoie de fantastic. Fantasticul satisface nevoia de vis a omului, îi „colorează” existenţa care tinde spre monotonie prin lipsa de surpriză. CARTEA oferă cititorului cunoașterea lumii și cunoașterea de sine prin lectură, fiind hrana spirituală a tuturor acelora care vor să pătrundă într-o lume fascinantă; în lumea mirifică a naturii şi a copilăriei cu personajele ei memorabile, în lumea plină de aventură a călătorului şi a călătoriei, în lumea încărcată de glorie a trecutului, în tainele lumilor fantastice.
„Cartea e o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi”, spunea Tudor Arghezi.
BIBLIOTECA ȘCOLARĂ sau CHEMAREA ÎN LUMEA CĂRȚILOR
Ce este o bibliotecă? Dacă dăm cuvântului un sens generic, l-am defini simplu, pornind de la clasica afirmație: „ Biblioteca este un laborator al muncii intelectuale.” Dar definiția este prea generală și nu răspunde în totalitate conceptului de bibliotecă școlară. De aceea, recurgem la un citat din opera „Cărțile și noaptea”, de Jorge Luis Borges: „ Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci. Alte persoane consideră că ar fi o grădină, alții și-l pot închipui ca un palat; eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă. [...]” Ce poate fi mai adevărat decât aceste sublime cuvinte! Rezultă clar ce este biblioteca pentru cei care o cunosc și o iubesc.
Parafrazând definiția de mai sus, putem spune că biblioteca școlară este spațiul magic al cunoașterii, unde cartea întâlnește pe cititorul său, elevul, descoperindu-i acestuia izvoare de înțelepciune, sensurile aparte ale lucrurilor, cultivându-i sensibilitatea și imaginația, ajutându-l în aspirațiile sale spre autodepășire.
Despre puterea cărții se știa încă din antichitate. Astfel, grecii antici îi avertizau pe cei care intrau în biblioteci, prin inscripţii aşezate deasupra uşilor, că pătrund într-un loc în care îşi pot vindeca sufletul. Da, biblioteca și cărțile ei au puterea de a oferi emoție pură, de a-i învăța pe cititori lecții despre viață, de a le dărui cu generozitate iubire, încredere, armonie, înălțare spirituală.
Chemarea în lumea cărților nu vine doar din interior, ci deseori din afară, fiind generată și urmărită de familie și școală. Astfel, mai târziu ea devine o parte din viață, un pas esențial în formarea gustului pentru lectură, în generarea „iubirii de carte”. Cărțile sunt în măsură să-i inițieze pe elevi în lectura și înțelegerea unor opere literare inspirate din universul vârstei lor, totodată contribuind la dezvoltarea inteligenței, a propriei personalități. Cărțile au rolul de a stârni bucuria, plăcerea și necesitatea lecturii, sentimente descoperite de fiecare dată când deschidem o carte. Mesajul artistic al operei, înțeles în varietatea semnificațiilor sale de către cititorii-elevi, contribuie la educarea acestora în spiritul unor virtuți morale alese: cinste, demnitate, adevăr, curaj. Interferența dintre categoriile estetice și extraestetice (frumosul, urâtul, ludicul, grațiosul, miniaturalul, duiosul, binele, dreptatea, munca, umanismul etc.), valorificarea lor creatoare conferă operei un spor de afectivitate și prin aceasta, implicit, atrage elevul-cititor să o parcurgă, să o înțeleagă, să-i susțină semnificațiile.
Alături de ceilalți factori educaționali, biblioteca școlară ajută la formarea unor persoane care pot să comunice, care pot gândi şi învăța continuu, de-a lungul întregii lor vieţi, persoane care pot să manifeste atitudini şi comportamente pozitive, responsabilitate şi adaptabilitate.
Interesul pentru citit nu vine de la sine, ci se formează printr-o muncă a factorilor educaţionali - familia, şcoala - o muncă ce presupune răbdare, perseverenţă, voinţă. Cărţile vor fi răsfoite şi citite cu mult nesaţ de către elevi, dacă școala va şti să le
„deschidă” inima şi sufletul către lectură. Cine a învăţat să-şi facă din carte un prieten credincios va fi bogat toată viaţa!
Pentru ca apropierea de carte să devină o deprindere zilnică, iar plăcerea de a citi o necesitate dorită şi trăită, e potrivit ca familia să se implice activ în apropierea copilului de miracolul cărţii, încă înainte de învăţarea alfabetului. Familia constituie primul mediu de viaţă socială şi culturală, iar prin valorile pe care le transmite copilului asigură premisele dezvoltării intelectuale, morale şi estetice ale acestuia.
INVITAȚIE LA LECTURĂ
Există, fără îndoială, un rost al cititului și o artă a lecturii. Cărțile, cu ideile lor, cu emoțiile lor, cu sentimentele lor, cu adevărul găsit în paginile lor, îmbogățesc mintea și spiritul și fac din cititor un om mai bun, contribuind nemijlocit la formarea valorilor morale ale acestuia.
Scriitorul Mircea Cărtărescu afirma: „Cărțile sunt fluturi cu care zburăm prin propria noastră minte, sub bolta uriașă a țestei noastre. Niciun aparat de zbor nu te-a dus atât de departe.” Parafrazându-l pe Mircea Cărtărescu, subliniem: cărţile sunt fluturi cu care zburăm prin propria minte (citind, privim în noi înşine), prin „biblioteca interioară” (printre acele cărţi care definesc personalitatea fiecăruia).
Elevii trebuie să înţeleagă că lectura cărților nu este un teritoriu limitat, ce se rezumă doar la orele de la clasă, ci este o deschidere de orizonturi infinite.
Iubite cititorule,
Cărţile sunt un mijloc de a afla răspunsuri la întrebările tale despre lume şi despre tine însuți. Ai întrebări, dar de multe ori nu ai şi răspunsurile. Cei care nu se opresc din căutare şi interogare găsesc CARTEA, deci, răspunsurile. Fără cărţi, lipsesc minimele referinţe existenţiale. Dacă viaţa te îngrădeşte, lectura te eliberează. Experienţa directă repetă ceea ce ştii, ai trăit şi ai auzit; cititul, în schimb, îți permite accesul la un univers infinit.
Ştim că verbul „a citi” nu suportă imperative, dar trebuie, totuşi, să-l conjugăm şi la acest mod, pentru că: „Omul cititor e ca pomul roditor.”
Intră în lumea fascinantă a cărții şi vei vedea că merită să o explorezi. Îţi promitem o experienţă unică. Suntem siguri că vei dori să rămâi în acest spaţiu după ce vei citi şi vei înţelege ce-ţi propun autorii: să inventezi noi cuvinte, noi gramatici, dar şi noi spaţii de viaţă imaginară, noi tipuri de relaţii între obiecte şi fiinţe, noi moduri de a fi ale umanului.
Copilăria şi genialitatatea se cheamă una pe alta, pentru că ele sunt legate de două absoluturi: frumuseţea şi cunoaşterea. Copilăria înseamnă iniţiere, confruntare, încercarea forţelor, cunoaştere de sine, aventură. Porneşte în această aventură fascinantă, unde vei găsi similitudini între sufletul tău şi ritmurile lumilor propuse de cărţile pe care le vei citi. Parcurge acest itinerariu – joc – experienţă iniţiatică, dând frâu liber imaginaţiei ... şi vei avea posibilitatea să înveţi imperativele de la păsări, flori şi soare, de la personajele din cărţi ... îţi vei face noi tovarăşi de joacă cu care vei împărtăşi impresii, bucurii, nelinişti ...
O călătorie în lumea cărților, de mână cu lectura, va căpăta reverberaţii de durată. Îţi vei spori orizontul de cunoaştere cu experienţa unor lumi noi, pline de inedit.
Îţi propunem, aşadar, ieşirea din „vremelnicie”, în alt timp – timpul lecturii. „Întâlnirile cu marile spirite ale lumii îţi vor deschide drumul către valorile perene. O carte nu se citeşte pentru notă, pentru test, pentru şcoală, o carte trebuie citită pentru sine, pentru TOTDEAUNA.”
Citind/recitind basmul popular românesc „Voinicul cel cu cartea în mână născut” poţi desprinde concluzia că existenţa noastră a stat, din timpuri străvechi, sub semnul cărţii. Voinicul din basmul amintit se naşte cu cartea în mână şi cartea este cea care-l salvează în situaţii dificile. Mai mult, lectura permamentă a eroului îl ajută să devină el însuşi, „o carte”, cu alte cuvinte, un simbol al înţelepciunii la care apelau cei din jur, când aveau nevoie de sfaturile sale.
Dorim să-ţi păstrezi nealterate, pe tot parcursul orelor de lectură: uimirea, neliniştile interogative, intuiţia şi imaginaţia.
Acum e timpul să citeşti şi să spui dacă ţi-au plăcut sau nu cărţile, textele pe care ţi le propui a le citi. Poţi recomanda şi tu colegilor, prietenilor, cunoştinţelor, părinţilor, profesorilor cărţile pe care le-ai citit. Îţi doresc să te bucuri de carte, de lectură şi să împărtăşeşti şi altora bucuriile tale.
Carte, deschide-te, eşti atât de frumoasă!
Îngerul purtător al cărţii să-ţi călăuzească lectura!
„Îngerul purtător al cărţii”
(Alfred Georges Regner)
Cu speranţă şi încredere,
Mona Cojghiceanu
Bibliotecar, Școala Gimnazială Ipotești